Ești prea bătrân
ca să mergi mai departe
oprește-te la capătul anilor șaptezeci
Dumnezeu nu mai face calcule
este prea ocupat
ca să-ți mai numere încă vreo douăzeci
privește și ascultă
dincolo ușa
sprijinită de doi păianjeni
se aud zgomote de pași
doar lumina lunii te privește
prin sticla ne ștearsă de multă vreme
nu te îndurera
cerul tău s-a înnegrit pe la margini
dar căzut pe genunchi
n-ai avut timp să mai privești înaltul...

îmi spuse moartea pitită sub fereastră